Clor a-mina.

2.

-Stii, eu n-o sa mai traiesc foarte mult.

-De ce?

-Pentru ca o sa mor.

-Cu totii murim.

-Da, dar eu o sa mor in curand.

Poate ca ar fi trebuit sa ma panichez, auzind cuvintele astea venind din gura ei. Poate ca ar fi trebuit sa-mi sting tigara, s-o prind de umerii fragili si sa-i spun ca spune numai tampenii. Dar erau niste lucruri ciudate, calme, pe care ma facea sa le simt. Asa ca am intrebat, calm:

-Vrei sa mori?

-Da. Vorbea calm, de parca ar fi vorbit despre altceva, despre altcineva, nu despre lucrul asta care ar parea groaznic oricarei persoane care l-ar auzi.

-De ce?

-Tu nu intelegi. S-a ridicat in capul oaselor si m-a fixat cu o privire ucigatoare. Pentru mine lucrurile nu vor fi mereu asa. Parul asta, a spus apucandu-si o suvita din parul lung, nu va fi mereu asa de matasos si blond, soldurile astea vor pune pe ele kilograme si kilograme si sanii mi se vor lasa si nu voi mai fi frumoasa. Iar cand nu voi mai fi frumoasa, va fi la fel cum ii spunea lordul Henry lui Dorian Gray. Doar ca mie nu-mi va picta nimeni un portret care sa imbatraneasca in locul meu.

Nu spunea nici unul din lucrurile astea cu regret, nici macar cu o resemnare. Le spunea pur si simplu, de parca mi-ar fi vorbit despre cum ii plac ouale fierte de dimineata sau in ce cutie au venit pantofii ei preferati. Ma facea sa nu vreau sa o cred.

A trecut timp de atunci. Ea s-a ridicat, s-a imbracat in rochia ei alba si a plecat fara sa se uite la mine. Ne-am mai iubit de multe ori de atunci, uitandu-ne printre cearceafuri pana cand dimineata devenea atat de luminoasa incat nu mai puteam sa o ignoram. Dar nu voi uita niciodata ca atunci a fost prima data.. Si, daca stau sa ma gandesc, orgoliul meu n-ar fi acceptat niciodata sa iubesc o persoana asa de vanitoasa. Fiindca ea stia de ce era capabila si mie nu-mi placea.. Nu-mi placea deloc.

prima: http://searching-in-vain.blogspot.com/2011/02/clor-mina.html