A trecut mult timp de cand n-am mai auzit un cuvant de la ea si imi tot vin in cap episoadele astea scurte, petrecute intre noi, cuvinte pe care mi le-a spus sau pe care i le-am spus. Sunt atat de scurte, dar atat de vii.. Ma lovesc cum ma lovea, cand eram mic, cureaua tatei, lata, din piele maro..
Francezii au expresia aia cretina l'esprit d'escalier. Se refera la momentul ala cand derulezi in capul tau o coversatie si te gandesti la toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui si ai tacut ca boul, uitandu-te in tavan.
-Eu inteleg de ce tu nu plangi niciodata. Pot sa pricep cum de esti asa de rece cu toata lumea, sa stii ca pot sa inteleg chiar si de ce nu esti afectuos fata de mine: asa esti tu si cand un om e intr-un fel, e tare greu sa-l schimbi dar nu te opreste nimic sa iubesti persoana aia si eu jur, te iubesc atat de mult incat iti fac cadou pana si centimetri din pielea mea daca vrei.. Dar asta nu inseamna ca tu trebuie sa ma iubesti inapoi. Pot sa inteleg si daca nu ma iubesti.
Ma enerva atat de rau incat imi venea sa-i lipesc o palma atat de tare incat s-o trantesc cu capul de perete. Nu suportam, ma seca groaznic cum mi se oferea pe tava, cum vroia sa imi apartina fara sa aiba nici macar o doza de egoism in ea, macar sentimentul vag ca ii apartin si eu. Ma enerva si mi-era teama ca daca ii zic ceva o sa urlu la ea si o s-o injur de toti mortii. Asa ca am tacut, uitandu-ma in tavan, fumand in continuare din kentul meu lung.
In seara aia in care am iesit pe usa, trantind-o, decis sa nu ma mai intorc niciodata, ma dusesem de fapt la ea sa ii dau cele cateva randuri, asezate in scrisul meu urat pe o foaie de caiet dictando cu spirala. Era deja cu cateva saptamani mult prea tarziu, dar eu ma duceam cu capul sus, mandru ca un cocos ca aveam de gand sa spun, o data in viata, ce simteam. Spuneam asa:
Si pana si eu inteleg ca ma iubesti atat de mult incat nu vrei neaparat sa te iubesc inapoi. E genul ala de dragoste despre care citeam in romane cand eram pusti si mi se parea o inventie de doi bani, un cliseu idiot. Si as vrea sa-ti spun ca te iubesc la fel de mult dar in mine exista germenul ala al egoismului care imi apasa pe atrii si nu ma lasa sa fiu niciodata altruist. Dar te iubesc. Te iubesc si totusi de vreau, mi-e sete de tine, de corpul tau, nu vreau sa fi a nimanui altcuiva in afara de mine.. Dar te iubesc, Raluca, iti jur.
0 comments:
Post a Comment